MUZEUL CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE (MCDR Deva)

Viziteaza site-ul

Contact


Telefon: +40 254 216750 | 40 371 358095 | +40 254 212200

Email: muzeucdr.deva@gmail.com

Strada: B-dul 1 Decembrie, nr 39, DEVA

Program de lucru:

ORAR DE VARĂ: Marţi – Duminică: 10.00 – 18.00 (Luni: inchis)

ORAR DE IARNĂ: Marţi – Duminică: 9.00 – 17.00 (Luni: inchis)

 

Locație


Cine suntem


MUZEUL CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE

Începutul Muzeului Civilizației Dacice și Romane-Deva se leagă de momentul infiinţării Societăţii de Istorie şi Arheologie a Comitatului Hunedoara, în anul 1880.

Muzeul devean funcţionează în clădirea Magna Curia, cunoscută ca și Castelul Bethlen, un vechi monument de arhitectură situat la poalele Cetăţii Deva, în partea de sud a acesteia. Vechimea, importanţa şi frumuseţea acestei clădiri în stil baroc a fost motivul pentru care a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice categoria A. Începand cu anul 1998, edificiul a intrat într-un proces de restaurare, încheiat în anul 2006.

Piesele preponderente din patrimoniul muzeului sunt constituite în colecţii de preistorie, epocă dacică, romană, medieval timpurie, medievală, o colecţie de arme albe şi de foc, echipament militar modern şi contemporan, colecţii cu piese de istorie modernă şi contemporană. La acestea se adaugă o colecţie de artă şi una de efemeride, precum și una de științele naturii. Colecţiile de etnografie se regăsesc la secţiile din teritoriu: Orăştie şi Brad.

Printre cele mai vechi colecţii care au stat la baza înfiinţării muzeului devean, este şi cea de numismatică, constituită din tezaure, monede solitare, medalii, decoraţii, jetoane şi bancnote. Secţia Ştiinţele Naturii, înfiinţată în anul 1967, dispune de colecţii de paleontologie, lepidoptere, minerale, coleoptere, mamifere, moluşte actuale, un herbarium iar biblioteca documentară, considerată la sfarşitul secolului al XIX-lea una dintre cele mai importante din comitat, cuprinde carte curentă de specialitate, carte veche românească şi străină, precum şi periodice româneşti şi străine.

În cursul ultimilor ani, s-a avut în vedere reabilitarea şi reorganizarea spaţiilor expoziţionale şi a clădirilor în care funcţionează secţiile din teritoriu:
Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa,
Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Orăştie,
Complexul Memorial „Aurel Vlaicu”,
Muzeul de Istorie Locală şi Etnografie Brad,
Complexul de Monumente de la Ţebea
Casa – Muzeu „Avram Iancu” din Baia de Criş.

Astăzi la parterul clădirii Magna Curia poate fi vizitată expoziţia de bază de Ştiinţele Naturii, intitulată „Trecut şi prezent in natura hunedoreană” precum şi o încăpere dedicată istoriei secolului al XIX-lea din judeţul Hunedoara, denumită „Ambient nobiliar de secol XIX”. În celelalte spaţii sunt organizate diferite expoziţii temporare precum „Obiecte de tezaur din colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva” sau cea dedicată matriţei de bronz descoperită la Sarmizegetusa Regia. Totodată, în spatele clădirii Magna Curia a fost amenajat, începând cu anul 2012, un Lapidarium deschis publicului vizitator.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva este implicat şi în derularea mai multor proiecte de anvergură, unul dintre ele fiind intitulat „Ruta Împăraţilor Romani”, situl de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana fiind selectat, alături de alte patru asemenea obiective din ţară, pentru a fi inclus în acest proiect internațional ce are drept scop diversificarea ofertei turistice europene şi creşterea vizibilităţii zonei Dunării inferioare şi de mijloc ca o destinaţie atractivă şi durabilă.

MCDR Deva – Secția ARHEOLOGIE

Secția de Arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane este continuatoarea unei bogate tradiții arheologice hunedorene, veche de aproape un secol și jumătate. Printre primii arheologi care au cercetat trecutul județului s-au aflat Zsofia Torma, prima femeie arheolog din România, și Gábor Téglás, primul director al muzeului devean, aceștia numărându-se și printre fondatorii științei arheologice moderne în spațiul transilvănean. Pasionații de istorie și arheologie au întemeiat, în anul 1880, Societatea de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara, iar piesele strânse din cercetările de teren și donate de către aceștia au format nucleul colecției care a stat la baza înființării muzeului din Deva.

Entuziasmul începuturilor a fost înlocuit, în secolul XX, de o activitate arheologică structurată și coerentă, în cadrul muzeului desfășurându-și activitatea specialiști cu un statut științific bine definit în arheologia românească. Printre arheologii care au făcut parte din colectivul muzeului devean se numără Octavian Floca, Ioan Andrițoiu, Mircea Dan Lazăr, Adriana Rusu – Pescaru sau Gabriela Gheorghiu, unii dintre aceștia conducând chiar destinele instituției. În această perioadă, arheologii de la Deva, împreună cu colegi din țară, au format colectivele de cercetare ale unor importante șantiere arheologice, precum Sarmizegetusa Regia (Grădiștea de Munte), Ulpia Traiana Sarmizegetusa (Sarmizegetusa) sau Micia (Vețel), cercetările pe aceste situri continuând până în prezent.

Impresionanta colecție arheologică strânsă de-a lungul timpului, în urma cercetărilor de teren și a săpăturilor arheologice, conține numeroase piese cu o valoare deosebită, multe dintre acestea ilustrând începuturile vieții umane pe cuprinsul județului Hunedoara, dar și grandioasa moștenire daco-romană de pe acest teritoriu. De altfel, chiar numele instituției muzeale devene reflectă activitatea arheologică de descoperire, conservare, expunere și cercetare științifică a bogatului patrimoniu dacic și roman de care dispune județul.

Ca structură individualizată în cadrul muzeului, secția de Arheologie a fost înființată în anul 1994. În prezent, aceasta cuprinde un număr de 13 specialiști, cercetători științifici și arheologi, care „acoperă” toate perioadele istorice studiate arheologic, respectiv preistorie (paleolitic, neolitic, epoca bronzului, epoca fierului), antichitatea daco-romană și evul mediu. Majoritatea arheologilor deveni au absolvit studii doctorale la diferite universități din țară. Printre activitățile membrilor secției se numără organizarea și participarea la cercetări arheologice sistematice și preventive, studierea și valorificarea științifică a patrimoniului arheologic de care dispune muzeul, realizarea de materiale promoționale și expoziții.

MCDR Deva – EXPOZITIE MATRITA DIN BRONZ

În patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva se află o parte dintre artefactele descoperite în zona Cetăţilor Dacice din Munţii Şureanu, iar între aceste obiecte un loc deosebit îl ocupă matriţa descoperită în 2013 la Sarmizegetusa Regia (Grădiştea de Munte – Dealul Grădiştii, comuna Orăştioara de Sus), capitala politică, religioasă şi economică a Regatului Dac.

Matriţa a fost realizată din bronz, foarte probabil prin metoda cerii pierdute. Este o piesă masivă, cu opt feţe, dintre care două au formă hexagonală, iar celelalte sunt rectangulare. Lungimile laturilor feţelor hexagonale diferă puţin, încadrându-se între 8,8 şi 9,35 cm, iar grosimea obiectului variază între 4,8 şi 5,05 cm. Elementele de decor sunt redate în negativ (tehnica intaglio). Piesa a fost descoperită într-o stare bună de conservare, iar pe suprafaţa ei s-au observat urme de utilizare. Cu ajutorul matriţelor de acest tip se ornamentau foi subţiri din metale preţioase (aur şi argint) sau din aliaj pe bază de cupru. Imprimarea motivelor se făcea prin presarea acestor foiţe în interiorul modelului redat în negativ, cu ajutorul unor unelte realizate din materiale relativ moi (în special lemn, dar şi corn sau cupru). Cu o astfel de matriţă se puteau realiza medalioane, falere, aplici ornamentale pentru vase, casete şi mobilier, elemente ale unor bijuterii etc.

În antichitate, o asemenea piesă era destul de costisitoare, astfel că întregul ei spaţiu a fost utilizat. Reprezentările de pe matriţă şi dimensiunile lor corespundeau probabil gusturilor şi preferinţelor clienţilor, pentru că un orfevrar avea în vedere siguranţa unei „pieţe de desfacere” pentru obiectele rezultate.

Bestiarul, real şi fabulos, reprezentat pe piesă este bogat şi divers. O enumerare a animalelor redate pe matriţă poate fi relevantă – animale reale: feline mari (leu, tigru, leopard), urs, mistreţ, lup, taur, bour/zimbru, câine, cerb, cal, ţap, antilopă, iepure, elefant, rinocer, hipopotam şi animale fantastice: grifoni (pe matriţă se află trei tipuri de grifoni: grifonul-vultur, grifonul-leu şi grifonul-lup). Unele dintre aceste animale se regăsesc frecvent în reprezentările antichităţii, pe spaţii largi, altele sunt mai rare şi pot da indicii privind datarea piesei. Tema scenelor prezente pe matriță (lupta dintre animale) este foarte veche şi răspândită pe spaţii culturale vaste.

Pe matriţa de la Sarmizegetusa Regia sunt ilustrate două stiluri decorative distincte: cel mediteraneean, elenistico-roman şi unul inspirat din tradiţiile din lumea nord-pontică.

Informaţiile oferite de cercetările arheologice și unele detalii iconografice de pe piesă indică faptul că aceasta a fost realizată şi utilizată în sec. I d. Hr. (poate a doua jumătate a acestuia) și la începutul secolului II d. Hr. Prezenţa matriţei în capitala Regatului Dac reprezintă o dovadă în plus a conectării acestui spaţiu cultural la fluxul artistic şi tehnologic de foarte bună calitate din antichitate.

MCDR Deva – EXPOZITIE AMBIENT NOBILIAR

În patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva se află o parte dintre artefactele descoperite în zona Cetăţilor Dacice din Munţii Şureanu, iar între aceste obiecte un loc deosebit îl ocupă matriţa descoperită în 2013 la Sarmizegetusa Regia (Grădiştea de Munte – Dealul Grădiştii, comuna Orăştioara de Sus), capitala politică, religioasă şi economică a Regatului Dac.

Matriţa a fost realizată din bronz, foarte probabil prin metoda cerii pierdute. Este o piesă masivă, cu opt feţe, dintre care două au formă hexagonală, iar celelalte sunt rectangulare. Lungimile laturilor feţelor hexagonale diferă puţin, încadrându-se între 8,8 şi 9,35 cm, iar grosimea obiectului variază între 4,8 şi 5,05 cm. Elementele de decor sunt redate în negativ (tehnica intaglio). Piesa a fost descoperită într-o stare bună de conservare, iar pe suprafaţa ei s-au observat urme de utilizare. Cu ajutorul matriţelor de acest tip se ornamentau foi subţiri din metale preţioase (aur şi argint) sau din aliaj pe bază de cupru. Imprimarea motivelor se făcea prin presarea acestor foiţe în interiorul modelului redat în negativ, cu ajutorul unor unelte realizate din materiale relativ moi (în special lemn, dar şi corn sau cupru). Cu o astfel de matriţă se puteau realiza medalioane, falere, aplici ornamentale pentru vase, casete şi mobilier, elemente ale unor bijuterii etc.

În antichitate, o asemenea piesă era destul de costisitoare, astfel că întregul ei spaţiu a fost utilizat. Reprezentările de pe matriţă şi dimensiunile lor corespundeau probabil gusturilor şi preferinţelor clienţilor, pentru că un orfevrar avea în vedere siguranţa unei „pieţe de desfacere” pentru obiectele rezultate.

Bestiarul, real şi fabulos, reprezentat pe piesă este bogat şi divers. O enumerare a animalelor redate pe matriţă poate fi relevantă – animale reale: feline mari (leu, tigru, leopard), urs, mistreţ, lup, taur, bour/zimbru, câine, cerb, cal, ţap, antilopă, iepure, elefant, rinocer, hipopotam şi animale fantastice: grifoni (pe matriţă se află trei tipuri de grifoni: grifonul-vultur, grifonul-leu şi grifonul-lup). Unele dintre aceste animale se regăsesc frecvent în reprezentările antichităţii, pe spaţii largi, altele sunt mai rare şi pot da indicii privind datarea piesei. Tema scenelor prezente pe matriță (lupta dintre animale) este foarte veche şi răspândită pe spaţii culturale vaste.

Pe matriţa de la Sarmizegetusa Regia sunt ilustrate două stiluri decorative distincte: cel mediteraneean, elenistico-roman şi unul inspirat din tradiţiile din lumea nord-pontică.

Informaţiile oferite de cercetările arheologice și unele detalii iconografice de pe piesă indică faptul că aceasta a fost realizată şi utilizată în sec. I d. Hr. (poate a doua jumătate a acestuia) și la începutul secolului II d. Hr. Prezenţa matriţei în capitala Regatului Dac reprezintă o dovadă în plus a conectării acestui spaţiu cultural la fluxul artistic şi tehnologic de foarte bună calitate din antichitate.

MCDR Deva – EXPOZIŢIA LAPIDARIUM

După mai bine de un secol de existență Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva își prezintă una dintre cele mai interesante expoziții ale sale: lapidariul. Expoziția a fost amenajată într-o construcție nouă, inaugurată în anul 2012, situată în imediata vecinătate a Palatului Magna Curia. Ea cuprinde cele mai reprezentative piese de lapidariu aflate în patrimoniul muzeului devean, provenind din preistorie, din epoca dacică şi din perioada romană.

În curtea muzeului este reconstituit un ansamblu de menhiri a căror funcționalitate, la scară mai mică, trebuie sa fi fost asemănătoare cu cea a megaliților de la Stonehenge (Marea Britanie) sau Carnac (Franța). Printre acestea se regăsesc patru piese megalitice, provenind din zona localităților Baia de Criş şi Ţebea (jud. Hunedoara), trei dintre statui fiind descoperite în anul 1881. Acest tip de reprezentare, cel mai probabil funerară, specific epocii bronzului, este mai rar întâlnit în țara noastră. Statuile au fost realizate dintr-o gresie de provenienţă locală, friabilă, foarte uşor de prelucrat. Descoperirea pieselor într-o cunoscută zonă minieră şi atributele figurate pe ele (sac-coş, topor-ciocan) au condus spre interpretarea lor în legătură cu mineritul aurifer și, implicit, la identificarea personajelor reprezentate ca făcând parte din pătura superioară a societății preistorice de aici.

Pe linie cronologică, circa 3000 de ani mai târziu, o altă categorie de piese expuse în „Lapidariu” ne atrag atenția. Este vorba de cele rezultate în urma cercetărilor arheologice din zona capitalei Regatului Dac, şi anume blocuri cu cartuşe şi litere sau cu grupuri de litere greceşti. Aceste piese provin din siturile de la Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Sarmizegetusa Regia sau din turnul de la Poiana lui Mihu, de lângă Blidaru, unde în zidărie s-au descoperit blocuri incizate cu litere greceşti. Existența acestor litere și însemne este explicată de arheologi prin prezența unor specialiști din lumea elenistică și romană care au coordonat construcția cetăților. Putem observa, de asemenea, două plinte rotunde ce erau amplasate la baza coloanelor marilor temple dacice, aidoma celor aflate in situ la Sarmizegetusa Regia.

Trecând mai departe, în Dacia Romană, descoperim o serie de piese ce reflectă nivelul de civilizație pe care îl dobândește noua provincie romană. Reprezentative sunt inscripțiile și reliefurile în marmură, printre acestea regăsindu-se o tablă mithriacă, cu reprezentarea zeului iranian Mithras omorând ritual un taur. Piesa a fost lucrată în marmură de foarte bună calitate și provine, cel mai probabil, dintr-un mithraeum (templu subteran dedicat zeului Mithras) care trebuie să fi funcționat la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Alte piese semnificative sunt o coloană votivă dedicată lui Nabarzes, nume de origine iraniano – persană, sau o inscripţie inedită redactată în limbile latină şi greacă, în versuri, descoperită la Germisara (Geoagiu-Băi, judeţul Hunedoara); precum şi diverse inscripţii ale oficialilor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Micia sau Germisara.

Provincie eminamente de graniță, din Dacia nu aveau cum să lipsească reprezentări în piatră ale vieții militare. Astfel, în următoarea sală, vizitatorii pot admira statui de militari şi monumente funerare ale acestora. De un interes deosebit se bucură o inscripţie a unei întregi unităţi, depusă de Cohors II Flavia Commagenorum (unitate venită în Dacia de la Commagene, Siria), cu ocazia reparării băilor de la Micia.

Şi arta funerară este bine reprezentată în Lapidariul devean, prin diferite tipuri de monumente funerare, cum ar fi stele, un leu funerar, un sarcofag cu reconstituirea unui mormânt feminin sau singura aedicula descoperită întreagă pe teritoriul Daciei, tot la Micia.

În sfârşit, colecţia „Lapidariu” este întregită de o suită de statui (cea mai mare colecție din țară), statuaria romană feminină şi masculină din patrimoniul muzeului devean fiind un foarte bun obiect de studiu în vederea stabilirii tipologiei vestimentaţiei romane. La acestea se mai adaugă şi reprezentări de zeităţi precum Iupiter tronans (Iupiter pe tron), Hekate triformis (Hekate cu trei corpuri) Pan, Charon (luntrașul de pe Styx, râul care desparte lumea celor vii de cea a morților) sau Venus genetrix (zeița Venus reprezentată ca mama poporului roman), o piesă pe care meşterul sculptor, Claudius Saturninus, şi-a inscripţionat numele.

Pe lângă corpul principal, expoziția fost extinsă cu încă două module. Primul modul, dedicat vieții religioase și administrative a Daciei, întâmpină vizitatorul cu un banner cu reconstituirea inscripției de fondare a forului (piața centrală) a Ulpiei Traiana, oraș întemeiat de însuși împăratul Traian și unul dintre cele 7 din Imperiu care îi poartă numele. Cel de-al doilea modul propune vizitatorului o călătorie în orașul celor morți prin expunerea unor tipuri de monumente funerare prezente în Dacia. Vom găsi aici simboluri funerare care ne sunt atât de familiare, deși au trecut aproape 2000 de ani, cum ar fi conul de pin sau vița de vie, ambele simboluri antice ale vieții veșnice, dar și gardianul etern al lumii de dincolo, leul.

MCDR Deva – EXPOZIȚIA CETATEA DEVEI, REDATĂ ORAȘULUI

Istoricul cercetărilor arheologice

Primele săpături cunoscute, efectuate în interiorul Cetăţii Deva, au fost realizate între anii 1969-1970 (de către o echipa condusă de Octavian Floca) când s-a degajat parţial de dărâmături interiorul primei incinte a cetăţii.

Între anii 2001-2004 au fost executate mai multe campanii de cercetare arheologică, de mică amploare, menite să identifice cea mai bună poziţie pentru amplasarea telecabinei.

Odată cu demararea amplului proiect de restaurare-conservare a fortificaţiei medievale s-a pus problema unor cercetări arheologice vaste care sa acopere întreaga suprafaţă a cetăţii.

Lucrările arheologice s-au derula în două campanii arheologice: aprilie – octombrie, 2008 aprilie – august, 2013, de către un colectiv de arheologi conduşi de arheolog expert dr. Daniela Marcu Istrate.

Scopul cercetării arheologice a fost: recuperarea documentară a materialului arheologic descoperit; stabilirea relaţiilor cronologice dintre structurile de zidărie existente cronologizarea acestora. Din punct de vedere ştiinţific cercetarea se află într-un stadiu intermediar, deoarece nu poate fi finalizată deci după prelucrarea integrală a descoperirilor coroborarea acestor informaţii cu cele documentare ai de istoria artei. Expoziţia de faţă exemplifică acest stadiu intermediar al cercetărilor, prezentând publicului devean o parte a materialelor arheologice descoperite în urma celor două campanii.

Un proiect pentru deveni

Obiectivul Consiliului Local Deva prin proiectul Reabilitare a zonei urbane „Dealul Cetăţii” monument al naturii istoric, cu valoare turistică ridicată, din municipiul Deva, a fost integrarea ansamblului format din dealul cetăţii şi cetatea medievală într-un circuit turistic de vizitare a oraşului Deva şi, în acelaşi timp, într-un mai amplu circuit de vizitare al monumentelor istorice ale judeţului Hunedoara. Proiectul, ale cărui formalităţi au început încă din 2005, a fost demarat în 2007. Într-o primă fază, în perioada 2008 – 2011, au fost realizate lucrări de intervenţie de primă necesitate pentru incinta I, în paralel cu cercetarea arheologică (aprilie – octombrie, 2008). Proiectul pentru incintele II şi Ill a fost depus în 2008, lucrările începând însă doar în 2013, estimându-se finalizarea şantierului în cursul anului 2014. Pentru această a doua fază a proiectului a fost realizată o nouă campanie de cercetări arheologice (aprilie – august, 2013).

Cetatea regală a Devei – scurt istoric

Construită la mijlocul secolului al XIII-lea într-o zonă strategică, la îngustarea Văii Mureşului pătrunderea râului în defileul dintre Munţii Poiana Ruscă şi Apuseni, Cetatea Devei a fost una dintre cele mai importante cetăţi ale Transilvaniei. Numită pe drept cuvânt „cheia Mureşului”, fortificaţia a păzit, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania, pe valea Mureşului, a uneia din cele mai importante artere de circulaţie spre centrul vestul Europei.

Prima atestare documentară a cetăţii Deva datează din anul 1269, când într-un act emis de Ştefan, ducele Transilvaniei, aceasta este donată greavului Chyl din Câlnic. La sfârşitul secolului al XIII-lea cetatea a devenit reşedinţa voievozilor Roland Borşa Ladislau Kán, de unde aceştia exercitau autoritatea asupra voievodatului, care nu mai depindea decât formal, de regatul Ungariei.

În 1444, regele maghiar Ladislau al V-lea donează cetatea, cu cele 56 de sate aparţinătoare, lui loan de Hunedoara, ca răsplată pentru victoriile lui împotriva turcilor.

În anul 1581, cetatea Deva a ajuns în mâinile lui Ferenc Geszthy, comandantul oştilor guvernatorul Transilvaniei, printr-o donaţie a voievodului Kristof Bathory. El a efectuat lucrări de construcţie, mai ales în partea de sud.

La sfârşitul secolului al XVII-lea cetatea intră în posesia casei de Habsburg, împreună cu proprietăţile fiscale ale principatului. În 1713, după pacea de la Satu Mare, Voievodatul independent al Transilvaniei îşi încetează existenţa. Din acest an noul guvernator Johann Steinville începe lucrări de transformare a cetăţii într-o fortificaţie bastionară, cuprinzând terenul de la bazele cetăţii.

În 1849, dintr-o neglijentă, a explodat depozitul de muniţie, deflagraţia dărâmând toată latura de est a cetăţii. După această dată cetatea a fost părăsită şi lăsată în paragină.

Expoziția aduce în atenția vizitatorului atât etapele cercetării arheologice cât și o serie de artefacte care ilustrează fragmente de viață din existența istorică a Cetății.

MCDR Deva – COMPARTIMENTUL ŞTIINŢELE NATURII

Secția de Științele Naturii a fost înființată în anul 1967 din iniţiativa prof. Agnişa Nuţu. Obiectivele principale care au stat la baza activităţii secţiei au fost dezvoltarea colecţiilor din perioada interbelică, îmbogăţirea patrimoniului existent si valorificarea expoziţională a acestuia.

De-a lungul anilor colectiile sectiei de stiintele naturii s-au imbogatit cu piese provenite din colectarile de teren, achizitii si donatii.

În prezent patrimoniul sectiei de stiintele naturii cuprinde 65178 piese. Ele apartin urmatoarelor colectii:

COLECTIA PALEONTOLOGICĂ

Colectia paleontologica cuprinde 5965 piese din care 1631 exemplare de melci si scoici provenite din punctele fosilifere de la Lapugiu de Sus si Buituri, 531 esantioane de impresiuni foliare, insecte si pesti descoperite in situl fosilifer de la Tampa si 2019 resturi osteologice apartinand diferitelor specii de mamifere pleistocenice. Dar cele mai importante din punct de vedere stiintific sunt cele 1782 fragmente osteologice descoperite in rezervatia paleontologica de la Sanpetru (Hateg). Ele apartin unor vertebrate maastrichtiene (Cretacic superior) si in special dinozaurilor pitici (Magyarosaurus dacus, Struthiosaurus transsylvanicus, Orthomerus transsylvanicus, Zalmoxes shqiperorum) care au trait cu 65 de milioane de ani in urma, pe vremea cand bazinul Hategului era ca o insula in cadrul Marii Tethis.

HERBARIUM-UL

Este alcatuit in prezent din 11465 piese reprezentand specii de plante superioare colectate in diferite ecosisteme naturale ale judetului Hunedoara. Intre raritatile si endemitele acestei colectii mentionam: Dianthus spiculifolius, Achillea oxyloba, Andromeda polifolia, Betula nana, Campanula transsilvanica, Drosera rotundifolia, Eryssimum wittmannii ssp. transsilvanicum, Hepatica transsilvanica, xHepatica media (in locco classico pe Dealul Colt – Deva), Ruscus aculeatus.

COLECTIA DE LEPIDOPTERE

Cuprinde 10917 exemplare colectate in ecosisteme naturale din judetul Hunedoara dar si din alte regiuni ale Romaniei. Dintre speciile importante din punct de vedere stiintific si biogeografic se remarca raritatile Prodotis stolida, Lycaena helle, Colias myrmidone, Colias chrysotheme, Zerynthia polyxena si endemitele carpatice Apamea maillardi carpatobrunnea, Erebia melas runcensis, Parnassius apollo jaraensis, Parnassius apollo transsylvanicus, Boloria pales carpathomeridionalis.

COLECTIA DE MINERALE

Este alcatuita din 1063 esantioane provenite in cea mai mare parte din zonele miniere Brad si Baia Mare- Baia Sprie. Majoritatea este reprezentata de esantioane de cuart de diferite dimensiuni, calcita, pirita, calcopirita, stibina si marcasita. Tot din zona miniera a Bradului provin si esantioanele slefuite de calcedonie (cunoscute si sub numele de agate), malachit, rhodocrozit.

COLECTIA ORNITOLOGICA

Este alcatuita din 571 de exemplare de pasari (naturalizate si balguri). Este una din cele mai vechi colectii, primele exemplare datand din anul 1923. Valoroase sunt exemplarele de vulturui plesuvi (sur si brun), ierunca, cocosul de munte, acvila de munte, codalbul, eiderul, rata catifelata.

COLECTIA COLEOPTERE

Cuprinde 30579 exemplare provenite din diferite zone si habitate naturale ale Romaniei dar si din alte regiuni ale Terrei. In cadrul colectiei se remarca speciile de coleoptere cavernicole troglobionte colectate in perioada interbelica in pesteri din Carpatii Occidentali si Meridionali. Mentionam holotipul speciei Duvalius mallaszi gabriellae si paratipurile subspeciilor Sophrochaeta reitteri retezati, Sophrochaeta reitteri mallaszi.

COLECTIA MAMIFERE

este alcatuita dintr-un numar redus de exemplare, se remarca prin prezenta zimbrilor (Bison bonasus), proveniti din rezervatia naturala Padurea Slivut (Hateg) – prima rezervatie cu zimbri din Romania. Cele trei exemplare din colectia muzeului devean sunt Podarek si Polonka (primii zimbri care au fost adusi din Polonia pentru a coloniza rezervatia) si urmasul acestora Romanul. Alte specii rare sau ocrotite in Romania sunt: rasul si capra neagra.

COLECTIA DE MOLUSTE ACTUALE

Cuprinde 2492 piese provenite din diferite regiuni ale Romaniei precum si exemplare exotice colectate in zone tropicale ale Terrei. Colectia cuprinde raritatile Haliotis tuberculata, Charonia nodifera, Cypraea pantherina, Conus ammiralis, Semicassis undulata si altele.

COLECTIA HERPETOLOGICA

Este alcatuita din 1792 exemplare provenite majoritatea din ecosisteme acvatice si terestre ale judetului Hunedoara. Importante din punct de vedere stiintific si biogeografic sunt speciile Vipera ammodytes, Vipera berus, Lacerta praticola pontica.

MCDR Deva – BIBLIOTECA MUZEULUI

Biblioteca documentară a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva îşi are începuturile în anul 1880 odată cu constituirea Societăţii de Istorie şi Arheologie a comitatului Hunedoara care, chiar de la început, prevedea în statutul său „primirea pentru păstrare a arhivelor familiale şi strângerea celor mai valoroase documente şi tipărituri într-o colecţie arhivistică şi o bibliotecă”.

Sursele de îmbogăţire a bibliotecii au constituit-o, în general, donaţiile de volume precum şi schimbul de publicaţii cu societăţi culturale similare, societăţi academice, biblioteci.

Membrii Societăţii de Istorie şi Arheologie a comitatului Hunedoara, personalităţi ale vremii dar şi simpli pasionaţi de istorie, au contribuit cu donaţii, punând bazele bibliotecii. Printre primii donatori se află personalităţi ca Trefort Ágoston, Ministrul Cultelor şi Educaţiei, istoricul şi omul politic George Bariţiu, arheologul Torma Zsófia, primul director al muzeului, Téglás Gábor, Kuun Géza preşedinte al Societăţii, Sólyom-Fekete Ferencz vicepreşedinte al Societăţii, romancierul Jokai Mór etc.

Încă din 1881 au fost făcute demersuri pentru stabilirea unui schimb de publicaţii cu diferite instituţii de cultură, fiind oferit la schimb anuarul Hunyadvármegye Történelmi és Régészeti Társulat Évkönyve (1882-1913), precum şi alte publicaţii editate de Societate. După anul 1937, odată cu apariţia primului număr al revistei Sargetia. Dintre exemplarele de carte românească veche, fiecare volum constituind un moment aparte în istoria culturii româneşti, numim câteva: Carte românească de învăţătură, Iaşi, 1643; Noul Testament, Alba Iulia, 1648; Îndreptarea legii, Târgovişte, 1652; Chiriacodromion, Alba Iulia, 1699; Învăţătură de şapte taine, Buzău, 1702; Evanghelie, Bucureşti, 1723; Triod, Râmnic, 1731; Strastnic, Blaj, 1753 ș.a.

Un loc special în biblioteca Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva îl ocupă colecţia de carte veche, rară şi bibliofilă, care ilustrează complexitatea culturală rezultată din convieţuirea pe teritoriul Transilvaniei a românilor, maghiarilor, saşilor. Se regăsesc aici, în egală măsură, vechile cărţi româneşti, exemplare ale culturii maghiare şi germane din Transilvania, precum şi tomuri reprezentative ale culturii europene. Acta Musei Devensis au fost stabilite noi relaţii de schimb cu o serie de instituţii ştiinţifice prestigioase din Europa, unele colaborări continuând şi în prezent. Astfel, biblioteca documentară a muzeului devean desfăşoară schimb de publicaţii cu majoritatea muzeelor şi universităţilor din ţară, precum şi cu 74 de instituţii de profil din străinătate (Austria, Belgia, Bosnia Herţegovina, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Iugoslavia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Slovacia, Slovenia, S.U.A, Suedia, Ungaria).

Cărţile imprimate în centrele tipografice europene, în secolele XVI-XVIII, au conectat spaţiul hunedorean la programele culturale din centrele culturale europene. Menționăm dintre acestea: Libri de re rustica, Veneţia, 1514 ; Plutarch, Grecorum romanorumque illustrium vitae, Basel, 1542; Adam Sasbout, In omnes fere D. Pauli, et quorundam aliorum Apostolorum, epistolas explication, Louvain, 1556; Martin Luther, Colloquia oder Tischreden, Frankfurt am Main, [1568]; Thomas D’Aquino, Commentarii in octo libros politicorum Aristotelis, Paris, 1645; Quintus Curtius Rufus, Alexander Magnum, Haga, 1708 ; Nicolaus Schmitth, Imperatores Ottomanici a capta Constantinopoli, Trnava, 1760-1761 etc.

Tot în acest context semnalăm cărţile cu caracter didactic tipărite în secolele XVIII-XIX, cărţi având remarcabila misiune de „luminare” a materialului uman ce trebuia educat, dintre care specificăm: Gheorghe Şincai, Îndreptare către aritmetică, Blaj, 1785; Bucoavna pentru învăţătura pruncilor, Sibiu, s.a.; Moise Fulea, Cărticica năravurilor bune pentru folosul şi trebuinţa tinerimei, Sibiu, 1842; Ioan Rus, Icoana pământului sau carte de geografie, Blaj, 1842; Descriere scurtă a Terei Ardealului aplecată la cuprinderea mintei pruncilor, Blaj, 1847; Abecedariu cu slove chirilice şi cu litere romane, Sibiu, 1851; Samuil Andreevici, Carte de cetire sau Legendariu românesc, Viena, 1855; Metodica calculaţiei în cap, Viena, 1856; Zaharia Boiu, Abecedariu pentru Şcolile populare române, Sibiu, 1866 etc.

Fondul de carte actual (peste 32.000 de volume) este alcătuit din cărţi de specialitate din toate perioadele istoriei, ştiinţe auxiliare, cultură, civilizaţie, istoriografie, istorici, bibliografii, enciclopedii, dicţionare, istorie locală, minorităţi, biserică şi religie etc., fond care stă la baza activităţii de cercetare desfăşurată de personalul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, dar nu numai.

COMPLEXUL DE MONUMENTE ŢEBEA (MCDR)

Străveche vatră de pământ românesc, Ţebea adăposteşte în cimitirul său osemintele celor mai importanţi eroi ai revoluţiei române din Transilvania, din anii 1848-1849, în frunte cu Avram Iancu, Ioan Buteanu (1821-1849) şi Simion Groza (?-1885).

Lor li s-au adăugat peste timp, luptătorii pentru drepturile naţiunii române, Sigismund Borlea (1827-1883) şi Theodor Pop (1827-1900), precum şi importanţi dascăli între care amintim pe dr. Pavel Oprisa, George E. Camber şi alţii.

Avram Iancu s-a stins din viaţă, în noaptea de 10 spre 11 septembrie 1872, pe prispa casei brutarului Ioan Stupină din Baia de Criş. Conducătorii români ai Comitatului Zarand au hotărât să-i facă funeralii naţionale.

Ceremonialul înmormântării a avut loc în 13 septembrie 1872, slujba fiind săvârşită de protopopii Nicolae Mihălţian din Brad şi Simion Balint din Roşia Montană secondaţi de 36 de preoţi. La căpătâiul eroului se află crucea donată de preotul Ioan Tisu care are incizată următoarea inscripţie „A.V./RAM JAN/CU /Adv. Pref./Leg.Gem./ROM./În anii 1848/1872”.

La sărbătorirea centenarului naşterii lui Avram Iancu (28 august – 2 septembrie 1924), Societatea ASTRA, cu sprijinul autorităţilor centrale şi locale, a organizat ample manifestări, la care au luat parte Regele Ferdinand I şi Regina Maria, primul ministru, Ionel Brătianu, miniştri, generali, conducerea Astrei.

Cu această ocazie au fost aduse la Ţebea osemintele tribunilor lui Iancu şi aşezate în două morminte situate de o parte şi cealaltă a aleii principale de intrare în cimitir. Pe faţa monumentului lui Ioan Buteanu a fost scris: „Aici sunt osemintele feritului Ionu Buteanu unul dintră martirii naţiei române ucisu perfidamente în anul 1949 mai 23 / iuniu 4 – 1849. Pusu în 1869 septembrie 10”.

Pe spatele monumentului este înscris textul: „Ion Buteanu, Prefectul Zarandului în 1848-9, prins mişeleşte la Abrud şi spânzurat la Iosaş de fugarii unguri bătuţi de Iancu. Mor liniştit, moartea mea e răzbunată, de ajuns, prin cele două înfrângeri ale maghiarilor la Abrud, au fost ultimele-i vorbe”.

Pe faţa monumentului lui Simion Groza este scris textul: „Tribunul celor 7 sate zărăndene, eroul de la Stiurţul din Abrud, Paroh în Rovina 1834-1885. Osemintele lui au fost aduse aici la 15 august 1924 la centenarul naşterii lui Iancu”.

În partea stângă a intrării în cimitir se află mormintele a 75 de eroi, ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi căzuţi pentru dezrobirea Ardealului. La 1 noiembrie 1931 a fost sfinţită placa aşezată pe mormântul lui Avram Iancu din iniţiativa istoricului Gheorghe Brătianu. Placa a fost sculptată de Gh. M. Cantacuzino şi are inscripţia: „Craiul Munţilor. Naţiunea Română întregită în hotarele ei fireşti şi unită în spiritul libertăţii. MDCCCXLVIII-MCMXVIII”.

Locuitorii din Ţebea au ridicat, în anul 1931, o cruce în memoria celor 46 de ostaşi, fii ai satului „căzuţi pe câmpul de luptă pentru apărarea Patriei şi întregirea neamului în războiul mondial 1914-1918”.

În 10 noiembrie 1942 a fost ridicată o troiţă din lemn în memoria eroului George E. Camber căzut pe frontul de est. La 9 iunie 1994 a fost dezvelit monumentul celor 13 eroi din satul Ţebea, morţi în Al Doilea Război Mondial. În 16 septembrie 2006, pe platoul din faţa cimitirului, a fost dezvelit bustul lui Avram Iancu, opera sculptorului Ioan Medruţ. Pe soclul de travertin, cu litere aurii este înscris textul: „AVRAM IANCU, 1924-1972”.

Monumentele comemorative din cimitir întăresc convingerea vizitatorului că nu numai sanctuarul de la Ţebea, ci întreg Zarandul constituie un Pantheon al neamului românesc.

Între anii 1893 şi 1896 comunitatea din Ţebea a ridicat o impresionantă biserică (Biserica cu tricolor), în interiorul căruia se păstrează mai multe relicve de mare importanţă istorică: clopotul vechii biserici, coroana depusă de studenţii I. Scurtu, G. Novacovici, C. Stere şi cununa din 1943.

LOCALIZARE – Strada: DN 76, ŢEBEA – HD

Produse